Abcesul dentar este urgenta stomatologica principala pentru care pacientii se prezinta in clinicile de medicina dentara. Este o infectie bacteriana acuta care necesita o interventie medicala realizata intr-un timp cat mai scurt. 

Tabloul clinic in cazul abcesului dentar cuprinde durere (localizata sau iradiata- spre sinusul maxilar, ureche, gat, avand intensitate variabila), inflamatie, tumefactie si prezenta secretiei purulente, posibil sangerare la periaj si prezenta respiratiei urat mirositoare. 

Fiind o infectie acuta, este posibil ca (odata cu trecerea timpului sau in urma administrarii de antibiotice specifice si antiinflamatoare nesteroidiene, in cazul in care zona inflamata nu contine o cantiate foarte mare de puroi) abcesul dentar sa se retraga de la sine. 

Atunci cand se intampla acest lucru se rezolva doar disconfortul, reducerea durerii, nu dispare problema in sine. Prin tratamentul stomatologic al unei astfel de probleme zona este dezinfectata si cauza inlaturata, nu doar solutionata temporar.

Tratamentul abcesului dentar difera in functie de tipul acestuia- exista abcese periapicale (infectie in interiorul dintelui, data de prezenta unei carii profunde sau a unui tratament de canal vechi incorect realizat) si abcese parodontale (inflamatia tesuturilor din jurul dintelui).

Un tip aparte de abces este reprezentat de pericoronarita, care presupune inflamatia mucoasei ce se gaseste deasupra unui dinte care trebuie sa erupa sau nu a reusit sa erupa complet. 

Atunci cand  infectia a fost neglijata pentru o perioada lunga de timp, exista posibilitatea ca singurul tratament posibil sa fie extractia dintelui in cauza. Plaga postextractionala va fi  curatata si dezinfectata pentru a se elimina orice posibilitate de reinstalare si inmultire a bacteriilor.

In cazul abcesului periapical se poate realiza si incizia si drenajul acestuia atunci cand colectia purulenta este delimitata, dar intotdeauna trebuie instituit un tratament endodontic care sa asigure indepartarea tesuturilor infectate si sterilizarea cu laserul dentar a canalelor radiculare si a osului din proximitatea varfului radacinii dintelui. Daca dintele deja prezinta un tratament de canal realizat in trecut, mai vechi de 3-6 luni, se va recurge la retratamentul endodontic (dezobturare, curatare si sterilizare si obturarea canalelor radiculare).

Abcesul parodontal reprezinta inflamatia tesuturilor din jurul dintelui

Poate aparea la pacienti cu boala parodontala cronica sau independent de prezenta acesteia. La pacientii cu boala parodontala (diagnosticata sau nediagnosticata anterior), infectia acuta este generata de biofilmul microbian (bacteriile) de la nivelul pungilor parodontale ce s-au format in jurul dintilor. De obicei se formeaza atunci cand se produce o inchidere marginala a pungii parodontale, astfel eliminandu-se calea de drenaj si acumularea unei colectii de celule neutrofile si formarea puroiului, care in imposibilitatea de a fi drenat va accelera evolutia leziunii si distructia rapida a tesuturilor care nu sunt inca afectate. 

Tratamentul de urgenta presupune drenajul abcesului, prin curatarea mecanica a continutului pungii parodontale (placa microbiana, tartru, secretie purulenta), realizarea unor spalaturi cu substante antiseptice specifice bacteriilor din boala parodontala si folosirea laserului dentar pentru efectul bactericid asupra bacteriilor din punga parodontala si a celor care au patruns in profunzimea tesutului gingival (laserul este singura modalitate prin care pot fi omorate bacteriile din profunzime), antiinflamator si de biostimulare. 

Este foarte important ca pacientul acasa sa instituie o rutina riguroasa de igienizare si folosirea unor mijloace auxiliare cum ar fi clatirea gurii cu apa de gura cu digluconat de clorhexidina 0,2%, dar nu mai mult de 14 zile.

La pacientii cu abces parodontal in absenta bolii parodontale, cauzele pot fi reprezentate de prezenta unui corp strain la nivelul santului gingival, sau prezenta unor leziuni la nivelul radacinii dentare cum (fisurile, fracturile, resorbtiile radiculare). Tratamentul in aceste cazuri depinde de cauza exacta. 

Pericoronarita poate provoca complicatii pacientului prin aparitia durerii si imposibilitatea acestuia de a se hrani corespunzator, incapacitatea de a deschide gura (trismus) sau chiar de a vorbi.

Tratamentul stomatologic consta in indepartarea tesuturilor infectate de la nivelul zonei respective si chiuretajul acestei zone dupa care se va initia tratamentul medicamentos. Daca acest tratament medicamentos nu a fost precedat de o curatare mecanica a zonei atunci vindecarea se va face mai tardiv. Daca apar episoade recurente atunci se va recurge la extractia molarului respectiv. 

Aceasta interventie se va realiza insa in momentul in care zona este lipsita de infectie si inflamatie.  Nu este recomandata extractia molarului de minte in puseu de inflamatie acuta, existand riscul de a disemina infectia la tesuturile din jur.