In domeniul stomatologiei inovatia este un cuvant cheie. Pentru imbunatatirea tratamentelor dentarea descoperirea de noi metode terapeutice este esentiala. In acest mod confortul si siguranta pacientilor sunt asigurate.
In ceea ce priveste domeniul endodontiei principalul scop al medicului este acela de a salva si a mentine dintele pe arcada pentru o perioada cat mai lunga de timp. Odata patologia pulpara instalata prognosticul va depinde de o multitudine de factori printre care si reactivitarea organismului fiecarui pacient. Acest ultim factor este ceva ce un medic nu poate contola. De aceea fiecare pas din protocolul urmat in tratamentele endodontice trebuie realizat cat se poate de corect si riguros.
Principalul factor ce determina patologia pulpara si implicit cea periapicala este reprezentat de bacterii. O carie dentara netratata va evolua si in timp va afecta pulpa dentara. Aceasta din urma va fi contaminata de un intreg amalgam bacterian. Flora polimicrobiana ce colonizeaza sistemul canalicular al dintelui odata ce acesta este afectat de o patologie pulpara este formata din proportii aproape egale de bacterii gram positive si gram negative.
Dintre acestea cele mai agresive sunt bacteriile anaerobe. Acestea produc substante toxice precum endotoxinele sau enzimele proteolitice anaerobe care vor afecta si vor distruge tesuturile inconjuratoare, iar in absenta unui tratament endodontic adecvat pot determina reacutizari ulterioare.
Astfel sterilizarea canalelor radiculare este unul din pasii deosebit de importanti in cadrul tratamentelor de canal. De-a lungul timpului s-au cautat diferite metode cat mai eficiente pentru indeplinirea acestui scop.
In ultimii ani procedeul de sterilizare a canalelor radiculare cuprinde doi pasi importanti. In primul rand tratamentul mecanic de canal prin care este indepartata o mare parte din dentina infiltrata cu bacterii. In al doilea rand lavajul canalelor radiculare cu diferite solutii, dintre care cel mai important este hipocloritul de sodiu. Acesta actioneaza pe substratul organic omorand o mare parte din bacterii. Pe langa acesta se mai folosesc EDTA, acid citric, ser, acool 90 grade.
Desi eficienta acestei secvente de solutii nu poate fi contestata, totusi nu realizeaza o sterilizare completa. Sistemul canalicular al dintelui este extrem de complex, din canalul principal emerg numeroase canale laterale si accesorii. Flora bacteriana contamineaza intreg sistemul endodontic si desi lavajul este eficient solutiile nu pot patrunde in aceste canale laterale si accesorii, unde vor ramane cantonate bacterii intr-un numar semnificativ ce pot determina in timp recidive. Pentru un efect bactericid eficient este necesar un contact direct intre agentul chimic de lavaj si microorganismele patogene.
Solutia pentru aceasta problema a fost introducerea laser-ului in manopera de sterilizare a canalelor radiculare urmarind pricipiul: acolo unde solutiile nu ajug, lumina laser-ului va ajunge. Este bine cunoscut faptul ca hidroxidul de calciu este un agent bactericid utilizat pe scara larga cu scopul sterilizarii canalelor dentare.
Insa principalul dezavantaj este acela ca pentru a avea efect bactericid maxim acesta trebuie aplicat si mentinut la nivelul canalelor radiculare cel putin sapte zile. Studiile au arata ca utilizarea laser-ului poate sa inlocuiasca aplicarea de hidroxid de calciu.
S-a demonstrat faptul ca prin utilizarea laser-ului intr-o singura sedinta se elimina aceeasi cantitate de endotoxine bacterine ce putea fi distrusa prin aplicarea de hidroxid de calciu la nivelul canalelor radiculare pentru o perioada de sapte zile.
Termenul de laser este abrevierea de la ”light amplification by simulated emission of radiation” ce practic rezuma principiul de functionare al acestuia: amplifica lumina si promoveaza replicarea exponentiala de fotoni prin emisie indusa.
Avantajele utilizarii laserului in endodontie sunt evidente si de necontestat: efect bactericid mult superior metodelor traditionale mai ales prin puterea luminii laser-ului de a patrunde in aproape intregul sistem endodontic al dintelui, eficienta maxima in prevenirea unor posibile reacutizari ale patologiei periapicale, reducerea semnificativa a disconfortului pe care il poate resimti pacientul in urma tratamentului de canal.
Prin utilizarea laser-ului suntem mult mai aproape de principalul scop al tratamentului endodontic, si anume sterilizarea sistemului endodontic dentar, iar prin aceasta mentinerea dintilor afectati de patologia pulpara cat mai mult timp pe arcada. Acest aspect permite si o reabilitare protetica adecvata ulterioara si astfel restabilirea sanatatii sistemului dento-maxilar.
Toate aceste proceduri aduc beneficii incontestabile pacientilor, ofera siguranta in tratamentele realizate, ofera o baza sigura pentru restaurarile protetice ce urmeaza a fi realizate si implicit ajuta pacientii sa-si recapete increderea in propriul zambet.