Chistul ca entitate morfopatologică este o formațiune benignă, formată dintr-un sac epitelial ce conține o substanță fluidă sau semisolidă înconjurată de o capsulă de țesut conjunctiv. Există totuşi chisturi care nu au membrană epitelială, cum ar fi cavitatea osoasă idiopatică sau chistul anevrismal.
Cauza principală de apariție este dată de procese infecțioase dentare, degenerări ale epiteliului sacului folicular ale dinților aflați în incluzie osoasă sau factori genetici (gena PTCH).Membrana epitelială a chisturilor provine din structurile primare din perioada de odontogeneză şi care nu au involuat: resturile Malassez, resturile Serres sau epiteliul adamantin redus.
Uneori apariţia şi evoluţia chistului trece mult timp neobservată de către pacientul care, chiar din primul moment al apariţiei durerii de cauza dentară, recurge la tratament antibiotic, ţinând astfel sub control manifestările clinice specifice, dar neeradicand infecţia respectivă. Are loc astfel o creştere progresivă a procesului patologic, fără manifestări clinice evidente sau cu manifestări reduse, uşor de ignorat de către pacienţi şi uneori chiar şi de medici.
Alteori, chistul poate apărea chiar şi după extracţia dintelui cauzal, atunci când o punguliţă mică de puroi existentă la nivelul vârfului rădăcinii nu este îndepărtată odată cu dintele şi rămâne la nivelul osului unde îşi continuă evoluţia – acesta se numeşte chist rezidual.
Chistul de depisteaza,de cele mai multe ori, intamplator pe radiografie sau in momentul in care se acutizeaza si devine dureros,moment in care trebuie inlaturat.Procedeul de inlaturare al chistului dentar se numeste chistectomie. In cadrul acestei interventii se procedeaza la extirparea continutului chistic (care poate fi lichid in cazul chisturilor mai mari sau un tesut moale, granulomatos in cazul dimensiunilor chistice mai reduse) impreuna cu peretele chistic in totalitate. Uneori este dificil de indepartat in totalitate membrana chistica subtire si fragila, existand astfel riscul aparitiei unei recidive. In cazul chisturilor mai mari se poate recurge la umplerea cavitatii restante cu un biomaterial de aditie osoasa (“os artificial”) care sa asigure o vindecare corecta si rapida, diminuand riscurile aparitiei unor noi complicatii.
Tratamentul trebuie să fie multidisciplinar, frecvent preoperator este nevoie de tratamente endodontice ale dinților cu apexuri care patrund în formațiunea chistică. Tratamentul variază de la marsupializare, enucleare până la cură chirurgicală sau rezecții osoase. În funcție de tiparul histopatologic, rata de recidivă este mai mare sau mai mică. Monitorizarea pacienților, atât clinică, cât şi radiologică, trebuie să fie pe termen lung, în echipă multidisciplinară,.
Cel mai frecvent chist osos maxilar este cel radicular (peste 50% din totalul chisturilor), urmat de chistul dentiger şi keratochistul. Chistul radicular este un chist inflamator şi reprezintă una din principalele cauze de tumefacție intraorală după procesele supurative odontogene. Formațiunile chistice deformează corticalele fără a le infiltra; astfel, inițial la palpare sunt dure, pentru ca apoi în evoluție să subțieze corticalele şi să determine aspectul tipic de „minge de ping-pong”, iar cele cu evoluție îndelungată sau agresivă devin chiar depresibile. De regulă, deformează corticala vestibulară şi mai rar pe cea linguală sau palatinală. În evoluție se pot suprainfecta pe cale odontogenă şi acesta este principalul motiv de prezentare a pacientului în cabinetul medical. Frecvent există o polilocalizare la nivelul oaselor maxilare ce sugerează un grad de susceptibilitate apariției acestor formațiuni din punct de vedere imunologic, cu o prezență crescută de celule plasmatice în interiorul acestor formațiuni.
Curățarea temeinică a zonei de unde a fost extirpat chistul este foarte importantă deoarece orice rest sau rămășiță infectată lăsată în urma intervenției poate da naștere unui nou chist. De aceea completarea curatarii cavitatii reziduale cu ajutorul laserului dentar este de o mare importanta ajutand totodata si la o vindecare mai rapida. In acelasi timp, tot cu ajutorul laserului se poate indeparta foarte usor din tesutul infectat.