Abordul contemporan in medicina dentara este unul conservativ, deoarece nimic nu poate fi mai bun decat ce a creat natura. 

99% dintre pacientii care beneficiaza de un tratament dentar nu vor sa simta durerea in timpul interventiei atat cat si postoperator, de aceea ideal este sa pastram dintii tratandu-i o perioada cat mai lunga evitandu-se astfel pe cat posibil extractia si implantul dentar.

In momentul in care este necesar un tratament de canal, dintelui ii scade rezistenta in vederea pastrarii lui un rol important il joaca si patologia asociata. Dintre patologiile care au un rol major in luarea unei decizii conservative sau nu amintim: sindromul endo-parodontal, prezenta instrumentelor fracturate pe canal, parodontitele apicale.

Sindromul endo-parodontal repezinta o patologie de cauza bacteriana ce implica atat parodontiul cat si tesutul pulpar adiacent. Parodontiul si tesutul pulpar  comunica prin trei formatiuni anatomice existente la acest nivel: foramen apical, canale laterale si accesorii, tubulii dentinari, repezentand poarte de intrare a bacteriilor dintr-un spatiu in celalalt. 

In practica, clinicianul va aborda tratamentul bilateral atat parodontal cat si endodontic. Sunt doua posibilitati: prima cauza sa fie cea endodontica cu implicare secundara parodontala. Tratmentul va incepe initial cu pachetul de igenizare in vederea indepartarii tartrului supra/subgingival urmat fiind de cel endodontic ce va constra in : evidarea continutului canalar, prepararea mecano-chimica ce va include si sterilizarea canalelor cu laserul diode, obturarea tridimensionala. 

Dupa ce tratamentul de canal a luat sfarsit si una din cauze a fost exclusa se va trece la tratamentul parodontal ce va include utilizarea laserului Er: YAG in vederea eradicarii bacteriilor si oriprirea evolutiei bolii parodontale.

Recomandabil e follow up ul initial la 1-2 luni prin reevaluarea indicilor parodonatali si acolo unde este cazul realizarea unui detartraj, urmat fiind de 6 luni. In ceea ce priveste evaluarea tratamentului endodontic se realizeaza prin radiografie retrodentoalveolara, iar atunci cand cazul e complex se va recomanada un cone beam computed tomography (CBCT).

A doua posibilitate este cauza principal sa fie cea parodontala cu implicare secundara endodontica. Tratamentul initial va fi cel parodontal: detartraj supra/subgingival, periaj profesional, sterilizarea pungilor parodontale pe baza de ozon/ laser Er:YAG, antibiotic pe cale sistemica, igiena orala riguroara. In etapa ulterioara realizandu-se tratamentul endodontic prin aceeasi pasi mentionati anterior.

Follow up la 6 luni prin metoda radiologica.

Prezenta unor instrumente rupte pe canal ca si consecinta a unui tratament endodontic ce nu a putut fi realizat cu succes.

Printre cauzele ce pot determina ruperea unui instrument in canalul radicular in timpul unui tratament endodontic amintim: 

• nerespectarea anatomiei canalare mai ales in cazul canalelor foarte curbe;
• utilizarea acelor fara a avea o irigare adecvata;
• respectarea parametrilor indicati de producatori (in cazul sistemelor rotative) si cel mai des intalnite sunt defectele de fabricatie. 

Ca si metode de tratament sunt doua la numar: prima implica extragerea instrumentului rupt sub magnificatie (microscop), insa acest lucru depinde de gradul de anclavare al acului sau pastrarea acului in canal in asociere cu efectuarea tratamentului pe langa el urmata de o sterilizare riguroasa si obturatie canalara etansa. Tot acest protocol va conduce catre conservarea dintelui care va fi totodata si functional. 

Parodontitele apicale sunt consecinta a existentei bacteriilor in canalele radiculare. Acest fenomen poate sa apara in cazul unor carii netratate sau tratate necorespunzator si pulpa sa fie afectata fapt ce va duce la o necroza pulpara ce poate fi aseptica sau septica. In cazul necrozei pulpare septice are loc si contaminarea bacteriana canalara. 

O alta cauza sunt tratamentele endodontice incorect sau imcomplet efectuate ce lasa bacterii intracanalar sau porti de intrare a lor catrea spatiul endodontic printr-o sterilizare necorespunzatoare canalara si/sau obturarare canalara neomogena si/sau neetansa. 

Din punct de vedere radiologic aceasta patologie se prezinta sub forma unei radiotransparente periapicale ce se poate extinde sau nu interradicular atat cat si la nivelul dintilor adiacenti. 

Tratamentul consta in cazul necrozei pulpare septice intr-un debridaj mecano-chimic riguros, o sterilizarea a canalelor radiculare (laser dioda) si o obturatie tridimensionala etansa in final.

In ceea ce priveste tratamentelor endodontice incomplete sau incorecte se recomanda retratamentul in aceleasi etape mai sus amintite.

Dusmanul cel mai de temunt in cazul parodontitelor apicale este Enterococcus faecalis ce poate fi eradicat din canale in timpul tratamentului prin utilizarea ca si irigant final a clorhexidinei sau irigari repetate pe tot parcursul tratamentului cu hipoclorit de sodiu 2% activat ultrasonic sau o metoda mult mai eficienta cu laserul dioda.

La finalul tratamentului se realizeaza o radiografie, recall-ul pacientului find realizat la 6 luni, respective un an moment in care se va realiza o noua explorare radiologica pentru a putea vedera evolutia tratamentului.