Pacienta în vârstă de 19 ani se prezintă în clinică cu următoarele: 

• jenă masticatorie la nivelul incisivilor central și lateral maxilari stânga,
• culoare modificată a incisivului lateral maxilar stânga.

La examenul clinic putem observa culoarea modificată a incisivului lateral (săgeata galbenă). De asemenea, inflamația gingivală (săgeata albastră) și prezența tartrului (săgeata roșie). La percuția în axul dintelui, incisivul lateral stang este dureros. Prin palparea la nivelul rădăcinilor, se observă că osul are o consistență modificată.

Examenul radiologic – analiza radiografiei –  relevă formațiune radiotransparentă cu aspect chistic, care înconjoară vârful rădăcinilor dinților menționați anterior (săgeata roșie). 

Formațiunea se întinde până la nivelul caninului, cu posibila interesare a rădăcinii acestuia până la linia mediană, între cei doi incisivi centrali. De asemenea, se confirmă existența unui tratament endodontic pe dintele 2.2 – incisivul lateral (săgeata verde) și o pată radioopaca în interiorul formațiunii (săgeata albă). Aceasta are aspectul materialului de obturație de canal care a depasit spațiul endodontic.

Decizia terapeutică este excizia chirurgicală a formațiunii – îndepărtarea acesteia și rezecția apicală a dinților care sunt în raport cu ea. Sub anestezie locală, se îndepărtează formațiunea cu aspect chistic (săgeata roșie) și se rezecă vârfurile rădăcinilor. 

Apariția chisturilor radiculare are ca și cauză înmulțirea bacteriilor în spațiul din jurul rădăcinii dinților. Acestea ajung acolo prin canalul radicular și provin, în general, de la carii profunde, vechi, netratate. Evoluția chisturilor este în general lentă. Pentru a ajunge la dimensiuni mari, trec luni sau chiar ani de zile. Atunci cand chistul se mărește, osul din jurul său se resoarbe și se ajunge la defecte mari care pot avea ca și consecință mobilizarea dinților, pierderea acestora, deschiderea sinusurilor maxilare sau chiar fracturi ale oaselor maxilare.

Se întâmplă adeseori acutizarea proceselor inflamatorii locale. Atunci încep episoade dureroase, tumefacție mare, apariția unei secreții purulente care fie drenează printr-o fistulă, fie va invada spațiile vecine. Abcesul consecutiv unei astfel de formațiuni ajunge adeseori la drenare prin incizie cutanată (la nivelul pielii) și extracția dintelui cauzal.

Ca tratament medicamentos, se instituie antibioterapia pe cale generală și tratament antiinflamator timp de 7 zile. 

Controalele periodice stomatologice regulate și efectuarea unei igiene bune pot preveni apariția unor astfel de leziuni. Prin tratarea la timp a cariilor de mici dimensiuni, nu va fi afectată pulpa dintelui. De asemenea, tratamentele endodontice corect efectuate și evaluate radiologic pot ține sub control înmulțirea bacteriilor la nivelul osului din jurul dintelui.

Igiena precară și menținerea unui număr mare de bacterii în cavitatea orală, lipsa controalelor stomatologice sunt principalele cauze ale afectării de acest gen. Pacienții nu trebuie să neglijeze igienizările regulate (detartraj, periaj, airflow), efectuate cel puțin o dată la 6 luni, precum și controalele stomatologice.