Una din cele mai frecvente patologii din sfera medicinii dentare o reprezinta caria. Aceasta apare de cele mai multe ori in zonele retentive ale dintilor, deseori pe suprafata cu care se mesteca alimentele sau interdentar. 

Din cauza unei igiene dentare defectuoase (ca tehnica sau ca frecventa), bacteriile rezultate in urma consumului de alimente raman cantonate in zonele retentive ale dintilor. 

Igiena dentara, in mod normal, trebuie sa se efectueze de doua ori pe zi:

-dimineata inainte de prima masa a zilei – pentru a se curata cavitatea bucala de bacteriile acumulate peste noapte;

-seara, dupa ultima masa, pentru a se curata cavitatea bucala de bacteriile rezultate in urma consumului de mancare si bautura de peste zi. Acest periaj dentar este cel mai important deoarece peste noapte, bacteriile care raman pe suprafetele dintilor , gasesc mediul propice pentru a se inmulti: este o atmosfera umeda, calduroasa, intunecoasa.

In cazul in care igiena nu este corecta, in timp, bacteriile care se acumuleaza pe suprafetele dentare incep sa strice suprafata dintelui si anume primul strat al dintelui, numit smaltul dentar. Acesta este cel  mai dur strat al dintelui, este greu de penetrat si de obicei caria la acest nivel este de dimensiuni mici. Procesul carios situat in stratul superficial al dintelui, in smalt, este superficial.

Neindepartata caria si neinlaturate bacteriile, acestea merg la urmatorul strat si anume dentina. Aceasta este mai putin dura si mai usor de penetrat, motiv pentru care caria apare a fi de dimensiuni mai mari la acest nivel. Caria devine medie si nervul incepe sa fie afectat la nivel microscopic.

Atunci cand se apropie de camera pulpara a dintelui, locul unde se afla situat nervul dentar, caria devine profunda, cu afectare la nivel microscopic, de structura si stare.

Fiecare medic are propria abordare asupra tratarii unei carii in functie de profunzimea ei. Eu sunt conservatoare cu structurile dentare si mi se pare important sa acord unui dinte toate sansele de reusita pe termen mediu si lung. Astfel incat, pentru a trece la etapa de tratament endodontic, trebuie sa vad ca dintele nu mai are nicio sansa sa fie recuperat doar din obturatie coronara (ploma). 

Aici iau in calcul o serie de factori:

• tratamentul cariei este realizat conventional, cu freza sau modern, cu ajutorul laserului dentar;
• varsta pacientului;
• igiena dentara;
• profunzimea cariei si localizarea ei;
• daca dintele a mai fost tratat in antecedente.

Tratamentul cariilor

Modul in care tratez caria este deosebit de important. Daca metoda aleasa este cea conventionala, cu freza, apar o serie de efecte nedorite:

• creste temperatura la nivelul nervului – ceea ce adauga un plus de iritatie asupra lui;
• apar vibratii la nivelul nervului.

Indepartarea cariei cu ajutorul laserului are urmatoarele avantaje:

• nu creste temperatura la nivelul nervului;
• nu apar vibratii la nivelul dintelui;
• exista o vindecare mai rapida si un efect de biostimulare asupra nervului si sansele de “vindecare” sunt mai mari.

In functie de varsta pacientului:

• pacientii tineri au sansa  de vindecare si de acomodare cu o carie profunda mai mare decat pacientii mai in etate;
• pe de alta parte, un pacient mai in varsta are nervul mai mic si mai atrofiat.

Daca insa, in procesul de indepartare a cariei, s-a patruns in camera pulpara,  sunt doua variante:

• se incearca aplicarea unui pansament pe locul patrunderii pentru a incerca salvarea dintelui – daca sunt intrunite anumite conditii;
• se face tratamentul de canal.

Sunt de mentionat doua aspecte:

• in momentul in care o carie este prrofunda, prin tratament ii cresc sansele dintelui de reusita. Insa, pacientul trebuie sa stie ca dintele respectiv trebuie tinut sub observatie si la primul semn de afectare pulpara, ii se va realiza un tratament de canal.
• un dinte tratat endodontic este un dinte casant, cu risc de fractura, in special verticala. Motiv pentru care, dintii cu tratament de canal au indicatie pentru o coroana dentara care sa protejeze dintele pe termen lung.

Asadar, atunci cand se ia decizia de a se efectua un tratament de canal sau nu, I se vor prezenta pacientului optiunile, cu riscuri si beneficii, decizia urmand a fi luata in colaborare medic-pacient.