Retractia gingivala: cauze, simptome si tratament 

Retractia gingivala reprezinta o consecinta parodontala a unei situatii dezechilibrate in care osul sustinator al dintilor se retrage, gingia urmand osul in drumul sau. Astfel, dintii par mai mari in gura, sustinerea osoasa scazand. 

Cauzele pentru care apare retractia gingivala sunt multiple 

exista un dezechilibru ocluzal (muscatura nu este echilibrata) datorita faptului ca fortele masticatorii se transmit defectuos in axul dintilor. Dintii stiu sa suporte un numar de kg forta in axul lor. Daca asupra unui dinte actioneaza o forta mai mare decat poate suporta radacina dintelui, acesta intra in suferinta.

exista un dezechilibru ocluzal datorat lipsei dintilor. In aceasta situatie, dintii limitanti bresei edentate vor suporta o forta cel putin dubla fata de cat au fost creati sa suporte.

cea mai frecventa cauza o reprezinta patologia parodontala. In bolile parodontale avansate (parodontopatie marginala sau parodontoza cum este cunoscuta de pacienti), din cauza bacteriilor, initial apare afectarea gingivala (cu inflamatie, edem, culoarea se modifica din roz in rosu sau violaceu, gingia isi pierde aspectul de gravura punctata si devine lucioasa). Apoi apare afectarea osoasa manifestata prin retractia osului sustinator al dintilor.

Simptomele retractiei gingivale 

Indiferent de cauza care a dus la retractia gingivala si osoasa, la nivelul dintelui se observa:

• dintele incepe sa aibe o inaltime mai mare in cavitatea bucala si o lungime mai mica la nivelul osului. In timp, acest fapt face ca dintele sa fie destabilizat si sa inceapa sa aibe mobilitate.
• inaltimea mai mare din cavitatea bucala este data de expunerea radacinii. Aceasta nu are smalt pe suprafata, astfel incat este expusa stimulilor din cavitatea orala: rece, dulce, presiune pe suprafata expusa. Acestea vor produce un stimul dureros la nivelul dintelui.
• deoarece proportia dintre suprafata dentara din cavitatea bucala si cea din os este modificata in sensul in care se vede mai mult dinte in gura decat in os, se acumuleaza o tensiune de forte la nivelul insertiei smaltului inspre suprafata radacinii, acolo unde dimensiunea stratului smaltului este minima. Acest fapt duce la aparitia leziunilor de colet. Acestea reprezinta zone de dinte de unde s-a pierdut din straturile dintelui. Aceste zone vor fi sensibile la stimuli termici si chimici.

In plus, daca nu se rezolva problema cauzatoare, aceste leziuni se vor adanci pana la momentul la care vor ajunge la camera pulpara unde se regaseste nervul dintelui, acesta urmand sa necesite tratament de canal. Daca leziunea avanseaza, cresc sansele de fractura dentara.

Tratamentul în caz de retractie gingivala

In functie de cauza care a dus la retractia gingivala, tratamentul este diferit.

• Daca problema o reprezinta un dezechilibru de forte transmise in axul dintilor, atunci se va monta un aparat dentar care sa indrepte dintii si sa corecteze muscatura astfel incat fortele sa fie direct proportionale cu capacitatea dintelui de a sustine presiunile.
• Daca exista unul sau mai multi dinti lipsa, dintii care marginesc bresa edentata vor suporta si fortele dintilor lipsa. astfel incat vor fi supusi unor presiuni mari. Pentru a remedia aceasta situatie, se vor realiza lucrari protetice care sa inlocuiasca dintii lipsa. In functie de indicatia de tratament, se pot insera implanturi sau lucrari dentare sustinute pe dintii limitrofi bresei edentate astfel incat sa se restabileasca un echilibru de forte.
• In cele mai frecvente cazuri, tratamentul este parodontal datorita faptului ca pacientul are o boala parodontala. Boala parodontala afecteaza tesuturile de sustinere dentare. Primul pas este sa fie afectata gingia, apoi osul sustinator al dintelui.

Tratamentul bolii parodontale este reprezentat de chiuretajul subgingival care se poate realiza in doua feluri:

manual cu ajutorul instrumentelor clasice;

printr-un protocol complex ce include laserul – acesta va elimina bacteriile si tesutul infectat de bacterii, permitandu-i gingiei sa se refaca, sa nu mai existe sangerare la periaj acasa sau la igienizarea din cabinet, sa isi recapete culoarea si textura si sa scada mobilitatea dentara. 

Pacientul va urma o serie de indicatii pe care le va primi in timpul consultatiei pentru ca rezultatul sa se mentina pe termen lung si vindecarea sa  fie buna.

Oricare a fost cauza retractiei gingivale sunt mai multe solutii de a acoperi defectul, dar dupa exhilibrarea factorului cauzal: 

• acoperirea zonei dentare expuse cu material compozit pentru a proteja dintele de excitantii termici si chimici din cavitatea bucala;
• acoperirea dintelui cu o piesa protetica – acest lucru este indicat in eventualitatea in care dintele respectiv are si alte probleme ce necesita o solutie protetica;
• acoperirea zonei dentare expuse cu o grefa de gingie. Aceasta varianta are adresabilitate mica.

In plus chirurgia parodontala este dificila si prezinta o serie de riscuri si complicatii. Inainte de a alege aceasta solutie de tratament, este necesara analiza corecta a balantei riscuri-beneficii.