Pulpita dentara este inflamația pulpei dentare rezultată din carii netratate, traume dentare sau restaurări multiple effectuate incorect. Principalul său simptom este durerea de dinte.
Diagnosticul se bazează pe constatările clinice și pe rezultatele testelor de radiologie și de vitalitate a pulpei. Tratamentul implică îndepărtarea cariilor, refacerea dintelui deteriorat și, uneori, efectuarea terapiei canalului radicular sau extragerea dintelui in cazul afectiunilor foarte grave care nu prezinta alte solutii.
Pulpita dentara poate apărea atunci când:
- Caria progresează profund în dentină
- Un dinte necesită mai multe proceduri invazive
- Traumele perturbă alimentarea limfatică și sânguina a pulpei
Pulpita poate fi de doua tipuri, in functie de severitate:
- Reversibila : Pulpita începe ca inflamație limitată, iar dintele poate fi salvat printr-o simplă aplicare de material de protectie pulpara pe baza de hidroxid de calciu.
- Ireversibila : umflarea în interiorul învelișului rigid al dentinei compromite circulația, făcând sa devina pulpa necrotică, care predispune la infecție.
Complicatii care pot aparea cand suferi de pulpita dentara
Sechelele infecțioase la pulpita dentara includ parodontita apicală, abcesul periapical, celulita și (rar) osteomielita maxilarului. Răspândirea acestora la nivelul dinților maxilari poate provoca sinuzită purulentă, meningită, abces cerebral, celulită orbitală și tromboză a sinusului cavernos. Răspândirea la nivelul dinților mandibulari poate provoca angină Ludwig, abces parafaringian, mediastinită, pericardită, empiem și tromboflebită jugulară.
Simptomele si semnele pulpitei dentare
În pulpita dentara reversibilă, durerea apare atunci când se aplică un stimul (de obicei rece sau dulce) pe dinte. Când stimulul este îndepărtat, durerea încetează în decurs de 1-2 secunde.
În pulpita dentara ireversibilă, durerea apare spontan sau persistă la câteva minute după eliminarea stimulului (de obicei căldură, mai puțin rece). Un pacient poate avea dificultăți în localizarea dintelui din care provine durerea, confundând chiar arcadele maxilare și mandibulare (dar nu și părțile stângi și drepte ale gurii). Durerea poate înceta apoi câteva zile din cauza necrozei pulpare. Când necroza pulpară este completă, pulpa nu mai răspunde la cald sau la rece, dar răspunde adesea la percuție. Pe măsură ce infecția se dezvoltă și se extinde prin foramenul apical, dintele devine extrem de sensibil la presiune și percuție. Un abces periapical (dentoalveolar) ridică dintele din orificiul său, iar dintele se simte „înalt” atunci când pacientul mușcă.
Diagnostic si tratament pulpita dentara
Diagnosticul se bazează pe istoricul prezentat de pacient și examenul intraoral, care folosește stimuli provocatori (aplicarea căldurii, a frigului și / sau a percuției). Dentiștii pot folosi, de asemenea, un tester electric de pulpă, care indică dacă pulpa este vie, dar nu dacă este sănătoasă. Dacă pacientul simte sarcina electrică mică aplicata dintelui, pulpa este în viață. Razele X (radiografiile) determină dacă inflamația s-a extins dincolo de vârful dinților și exclude alte afecțiuni. Tratamentul pentru pulpita dentara consta in:
- Curatarea cariei netratate de la nivel dentar și aplicarea unei protectii pe baza de hidroxid de calciu in cazul pulpitei reversibile
- Tratamentul canalului radicular și curatarea cariei de la nivelul coroanei pentru pulpită ireversibilă
- Antibiotice (de exemplu, amoxicilină sau clindamicină) pentru infecții care nu pot fi rezolvate cu măsuri locale.
În pulpita reversibilă, vitalitatea pulpei poate fi menținută dacă dintele este tratat, de obicei prin îndepărtarea cariilor și apoi restabilit.
În pulpita ireversibilă, pulpita și sechelele acesteia necesită terapie endodontică (tratament de canal radicular) sau extracție dentară. În terapia endodontică, se face o deschidere în dinte și pulpa inflamata si dureroasa este îndepărtată. Sistemul de canal radicular este bine debridat, modelat și apoi umplut cu gutapercă. După terapia canalului radicular, vindecarea adecvată se manifestă clinic prin rezolvarea simptomelor și radiografic prin “umplerea oaselor” (radiotransparenta este inlocuita de radioopacitate) în zona radiolucidă de la vârful rădăcinii pe o perioadă de luni. Dacă pacienții prezintă semne sistemice de infecție (de exemplu, febră), este prescris un antibiotic oral (amoxicilină 500 mg la fiecare 8 ore sau augmentin 1g la fiecare 12 ore; pentru pacienții alergici la penicilină, clindamicină 150 mg sau 300 mg la fiecare 6 ore).
Daca ai nevoie de mai multe informatii despre tratamentele noastre, ne poti vizita intr-una dintre clinicile stomatologice din tara, sau te poti programa online chiar aici.