Tehnologia a avansat foarte mult în ultimii ani, iar la momentul actual, tratamentul de canal nu mai este ce a fost odată. Deși este o procedură meticuloasă ce necesită timp, introducerea microscopului, a sistemelor rotative, a laserului facilitează extrem de mult întreaga procedură. 

Cu toate acestea, nu se pot oferi garanții în ceea ce privește rezultatul final al tratamentului, deoarece organismul uman este o enigmă în ceea ce privește reactivitatea sa.  Deși dispunem de toată tehnologia necesară pentru a asigura predictibilitate în timp a tratamentului de canal, există anumiți factori ce pot periclita rezultatul final:

• Erori de diagnostic sau ale planului de tratament – Aceste erori pot fi evitate printr-o analiză atentă atât clinică, cât și radiologică a cazului, precum și a simptomatologiei.

• Cavitate de acces incorectă, în afara locului de elecție, prea mică și care nu va permite accesul direct al instrumentelor endodontice în interiorul canalului radicular – acest aspect poate fi remediat prin utilizarea magnificației oferite de microscopul operator, cu ajutorul căruia putem vizualiza accesul către fiecare canal.

• Omiterea unui canal radicular – și în acest caz, cu ajutorul microscopului operator ce oferă magnificația corespunzătoare, se pot detecta canalele calcificate, blocate și cu ajutorul instrumentelor de finețe, cum sunt ansele de ultrasunete, se poate permeabiliza și aceste canale.

• Tratament chemomecanic incorect – este importantă utilizarea unei secvențe corespunzătoare de soluții cum sunt hipocloritul de sodiu, EDTA-ul, acidul citric etc., precum și realizarea unei lărgiri a canalelor corectă și sigură, utilizând sistemele de ace rotative. Pentru lavaj, este important sa utilizăm cam 5 ml de soluție per canal și acesta să dureze cam 1-2 min. Pentru siguranță, hipocloritul de sodiu se poate activa utilizând ansele de ultrasunete și, nu în ultimul rand și foarte importantă, este utilizarea laserului dentar care poate îndepărta pană la 95% din bacteriile existente în spațiul endodontic. 

• Obturații incomplete – este importantă sigilarea corespunzătoare a canalelor radiculare, pe toata lungimea lor, pentru a evita riscul unei posibile infiltrări bacteriene ulterioare. În acest scop se utilizează conurile de gutaperca (materialul cu care practic înlocuim nervul scos), calibrate pentru sistemul de ace rotative utilizate. Astfel vom obține o obturație etanșă perfect adaptată la pereții canalului dentar. De asemenea, conurile de gutaperca se vor secționa cu ajutorul unei anse ce se încălzește automat la 230⁰ C, iar restul canalului ce rămâne neobturat se va umple cu gutaperca încălzită prin injectare. Vom obține astfel o obturație perfect uniformă, omogenă și pe toata lungimea canalului. Este importantă respectarea lungimii de lucru a canalului radicular și acest lucru se realizează utilizând dispozitive precum apex- locatorul, ce ne indică exact momentul când ajungem la vârful dintelui.

• Inchiderea coronară incorectă, fapt ce va permite infiltrația microbiană de la nivelul cavității bucale. Chiar și în condițiile realizării unei obturații de canal perfect omogenă, dacă sigilarea coronară este precară, exista riscul de infiltrații cu apariția ulterioară a unei infecții. De aceea, se recomandă sigilarea coronara utilizând sistemele de materiale adezive, cum sunt compozitele dentare și apoi acoperirea dinților tratați endodontic cu coroane, pentru o sigilare optimă și siguranță în ceea ce privește rezistența la forțele masticatorii. 

Dinții tratați endodontic sunt în permanență expuși atacului microorganismelor cavității bucale, ceea ce face ca posibila apariție a unei infecții (a unei parodontite apicale) ulterioare să nu fie exclusă chiar și în cazuri complet vindecate. 

Factorii care influențează prognosticul tratamentului de canal se pot împărți astfel:

• Preoperatori: vârstă, sex, simptomatologie, localizarea dintelui cauzal, anatomia sistemului endodontic, dimensiunea leziunii prezente la vârful dintelui, starea de sănătate parodontală și generală.
• Intraoperatori: tratamentul chemomecanic, prepararea și obturarea canalelor radiculare, numărul ședințelor de tratament, tehnicile și materialele de obturație utilizate, posibilele accidente și complicații.
• Postoperatori: metodele de restaurare realizate după finalizarea tratamentului endodontic.

În cazul tratamentului endodontic, stabilirea prognosticului se referă la evaluarea posibilităților de apariție a unor infecții ulterioare finalizării tratamentului de canal. Înțelegerea importanței evaluării prognostice a fiecărui caz în parte va stimula medicul stomatolog în perfecționarea metodelor sale de tratament, în evitarea factorilor ce pot favoriza eșecul și în înțelegerea procesului de vindecare.