Boala parodontală – este o afecțiune cronică a gingiei de tip inflamator. Parodontoza se manifestă la nivelul țesuturilor de susținere a dintelui pe arcadă: gingie, ligament parodontal, os alveolar. Parodontoza poate duce la pierderea dinților prin distrugerea țesutului moale și a osului care susține dinții. Vârsta, fumatul, dieta și genetica pot crește riscul de apariție și evoluție a bolii parodontale.
Tipurile de boală parodontală ale copilului sunt:
-
Gingivita cronică,
-
Parodontita agresivă,
-
Parodontita agresivă generalizată.
Gingivita cronică
Este cea mai frecventă formă de boală parodontală la vârsta copilăriei. De obicei, debutează cu modificări la nivelul gingiei. Acestea se umflă, devin foarte roșii și sângerează ușor la periaj. Frecvența apariției gingivitei în rândul populației este deosebit de mare, având o incidență de peste 90%, indiferent de vârstă și sex.
Gingivita se poate vindeca (are caracter reversibil) atât printr-un periaj dentar corect, folosirea aței dentare și a unei ape de gură adaptate vârstei, cât și prin tratamentul cu laser în cabinetul stomatologic. Lăsată netratată, gingivita evoluează spre forme mai grave, transformându-se în parodontită (sau cum mai este cunoscută popular, parodontoza), care va afecta ireversibil osul.
Parodontita agresivă
Se întâlnește la adulții tineri și la adolescenții care în general sunt sănătoși și interesează molarii (măselele) și incisivii, cu pierderi importante de os alveolar (care înconjoară rădăcinile) și, în mod paradoxal, pacienții afectați de această formă depun foarte puțină placă dentară și tartru.
Parodontita agresivă generalizată
Debutează la vârsta pubertății și implică întreaga dantură. Se deosebește prin umflarea gingiilor și acumulări masive de placă bacteriană și tartru. Distruge rapid osul, provocând mobilități dentare accentuate și pierderea rapidă a dinților. Apar mai multe semne: sângerarea gingiilor la periajul dentar, în utilizarea aței dentare, la contactul cu alimentele sau în orice situație în care gingiile sunt atinse; respirația urât mirositoare este continuă, chiar și în situația în care copilul își periază dinții și folosește ața dentară, retracția gingiilor de pe dinte cu expunerea unor porțiuni din rădăcinile dinților;
În timpul pubertății, adolescenții sunt supuși unei „furtuni hormonale” care duce la modificări, inclusiv la nivelul cavității bucale și îi expune la riscul de a dezvolta o formă de boală parodontală. Nivelul crescut de hormoni, cum ar fi progesteronul și, posibil, estrogenii provoacă creșterea fluxului sanguin la nivelul gingiei. Aceasta poate cauza creșterea sensibilității gingivale care conduce la o reactivitate crescută la orice formă de iritație, inclusiv cea provocată de particulele alimentare și placa bacteriană. Astfel, gingiile se umflă, se colorează în roșu și devin sensibile.
Odată cu depășirea acestei perioade, sensibilitatea gingiilor se mai remite, dar este foarte important ca tinerii să aibă deja o rutină formată în ceea ce privește igiena orală atât acasă, cât și să se prezinte frecvent la controale periodice, la o igienizare completă ce cuprinde detartrajul, periajul și air-flow cu scopul de a preveni distrugerea țesuturilor dentare și gingivale și progresia bolii parodontale.
Sfaturi generale cu privire la prevenirea bolii parodontale la copii și adolescenți:
- Stabiliti reguli stricte cu privire la igiena orală cât mai timpuriu: periajul pe dinți de 2 ori pe zi (mai ales cel de seară), folosirea apei de gura adaptate vârstei, utilizarea aței dentare pentru adolescenți, utilizarea dușului bucal;
- Fiți un model bun și pozitiv pentru copilul dumneavoastră. Practicând igiena orală, se cunoaște faptul că părinții sunt primele modele în viață ai copiilor;
- Stabiliți controale periodice la medicul specialist pedodont;
- Verificați mereu gura copilului pentru a identifica semnele precoce ale bolii parodontale: sângerări gingivale, respirație urât mirositoare constanța , retracții gingivale.