Parodontoza – probleme si tehnici stomatologice moderne de vindecare

Data

Bolile parodontiului marginal dentar (gingia, ligamentul parodontal si osul alveolar) sunt in general provocate de prezenta si dezvoltarea bacteriilor specifice in aceste zone, unde in mod normal nu ar avea acces.

Tratamentul acestor afectiuni are ca obiectiv stoparea evolutiei bolii si in unele cazuri, regenerarea partiala a tesuturilor pierdute.

Terapia initiala vizeaza indepartarea incarcaturii bacteriene din zona subgingivala (indepartarea tartrului prin detartraj subgingival si “lustruirea” radacinii, irigarea acestor zone cu solutii antiseptice si indepartarea tesutului moale infectios numit tesut de granulatie, prin chiuretaj sau vaporizare laser), astfel incat sa se creeze conditii favorabile vindecarii gingiei.

Laserul dentar este foarte util in aceasta etapa, datorita efectelor sale benefice: antibacterian (distruge peretele bacterian fara sa lezeze celulele sanatoase ale organismului), antiinflamator (reduce inflamatia in zona afectata, grabind vindecarea), biostimulator (stimuleaza celulele proprii ale organismului sa creasca si sa se dezvolte normal).

Efectul antimicrobian al laserului creeaza o “fereastra de oportunitate” de 3-5 saptamani, in care dezvoltarea microbiana este redusa, timp in care gingia se poate reface, in lipsa tartrului, placii bacteriene si a tesutului bolnav din profunzime, care au fost eliminate in cadrul primelor sedinte de tratament.

Tratamentul initial se realizeaza intr-un mod minim invaziv, fara necesitatea deschiderii gingiei prin incizii (efectuarea unui lambou), fapt care imbunatateste vindecarea si mareste confortul pacientului.

 

In a doua etapa de tratament, dupa minim 6 saptamani, timp in care gingia s-a refacut si a fost evaluata eficacitatea tratamentului initial, daca forma defectelor parodontale create de boala in oasele alveolare o permite, se poate incerca regenerarea tesuturilor care s-au pierdut (regenerarea tisulara a pungilor parodontale).

Acest lucru este posibil daca sunt respectate cateva cerinte: 

  • Forma defectului trebuie sa fie una favorabila regenerarii.
  • Pacientul respecta reguli riguroase de igiena, nu este fumator, are un regim de viata sanatos si echilibrat.

Regenerarea in pungile parodontale se realizeaza cu ajutorul biomaterialelor, care sunt diferite produse similar tesuturilor proprii umane, cu proprietati de inducere sau stimulare a crearii osului si fibrelor ligamentului parodontal.

Acestea sunt osul bovin (xenogrefa osoala), membrane colagenice, amelogenine (Emdogain) si sunt introduce la locul interventiei prin diferite tehnici de chirurgie gingivala minim invaziva.

Eficienta acestor metode este cu atat mai mare cu cat sunt respectate toate cerintele de mai sus, iar receptivitatea “gazdei” este una buna.

De asemenea, este relevanta si capacitatea naturala de refacere si regenerare pe care o are fiecare individ in parte.

 

Alte tehnici de refacere a tesuturilor pierdute sunt reprezentate de grefele gingivale in scopul acoperirii zonelor de retractie gingivala.

Uneori, datorita actiunii traumatice a periajului (periuta cu peri tari, tehnica gresita si agresiva de periaj) sau a altor factori locali, apare retractia gingivala la unii dinti, cu impact estetic nedorit sau cu aparitia sensibilitatii la rece, dulce. Retractia gingivala de cauza traumatica si fara pierdere osoasa trebuie diferentiata de cea care apare in urma evolutiei bolii parodontale si a pierderii osului, care nu poate fi contracarata si nu poate fi tratata prin grefe de gingie.

In aceasta situatie, se preleva o grefa de gingie din zona palatului (se taie o mica portiune de gingie de pe cerul gurii), care se aplica printr-o interventie chirurgicala minim invaziva, la nivelul dorit.

Din nou, eficienta acestei interventii este dependent de mai multi factori, care tin de situatia initiala si de conditiile generale ale organismului, precum si de factori de igiena.

Mai Multe
articole