Gingivita și parodontita

Gingivita și parodontita se pot agrava în prezența unui sistem imunitar redus. Există multiple cauze ce pot reduce sistemul imunitar al unei persoane în urma căreia echilibrul dintre gazdă și microbiom este perturbat. Printre alții, factori ai stilului de viață ca stresul și fumatul pot avea o influență negativă asupra sistemului imunitar.

Fumatul, principala cauză a dezvoltării bolilor parodontale

Fumătorii au o susceptibilitate mai mare în a dezvolta o boală parodontală. Consumul de tutun este considerat inamicul numărul unu al sănătății parodontale. Încă nu a fost identificat niciun alt factor ce poate egala forța distructivă a fumatului asupra țesuturilor parodontale. Fumatul este asociat cu o pierdere mai mare a atașamentului periodontal, o degenerare parodontală progresivă și de asemenea un răspuns slab la tratament. Acest lucru este cauzat de efectul nicotinei asupra mai multor factori răspunzători de protecția antibacteriană. Factorii aceștia includ vascularizația gingivală și mecanismul celular de apărare. Suprimarea reacției hemoragice este cel mai timpuriu și probabil cel mai puțin observat efect al fumatului asupra țesuturilor parodontale. Efectul este subtil, deseori poate scăpa evaluării clinice sau poate fi considerat un lucru sănătos și pozitiv. Cu toate acestea, gingia care nu sângerează sau are o sângerare necorespunzătoare la un fumător este considerată a fi departe de sănătatea parodontală. Tendința răspunsului inflamator inadecvat la pacienții fumători a fost descris pentru prima dată la începutul anilor 1980.

Fumătorii, cei mai expuși pentru a dezvolta boli parodontale

 Studiile sugerează că la fumătorii moderați și ,,înrăiți” există un risc relativ de până la cinci ori mai mare de a dezvolta o formă de boală parodontală față de nefumători. Este dovedit faptul că fumatul este un factor dăunător major în răspunsul la tratamentele non-chirurgicale, chirurgicale, terapii de regenerare periodontală și creșterea riscului de eșec al implantului (implant failure). Beneficiile chirurgiei mucogingivale sunt reduse și mai puțin reușite la fumători. Fumatul afectează osteointegrarea implanturilor orale fiind parțial responsabil pentru majoritatea complicațiilor biologice a implanturilor dentare, cum ar fi periimplantita. Eșecurile implantare sunt de două ori mai crescute la fumători față de nefumători cu o rată mai mare de eșec la nivelul maxilarului.

Odată cu creșterea consumului de tutun, pacienții prezintă adâncimi de sondare parodontală mai mari, o creștere a pierderii atașamentului clinic, o resorbție alveolară osoasă mai mare, o prevalență mai mare a creșterii recesiunilor gingivale și un risc mai mare de pierdere a dinților.

Statusul parodontal al foștilor fumători este intermediar cu cel al persoanelor care nu au fumat niciodată și a fumătorilor actuali. Încetarea fumatului are un efect benefic asupra sănătății parodontale.

De asemenea, s-a mai constatat că nivelul igienei orale este mai scăzut la fumători față de nefumători.

Deși studiile pe termen lung sunt rare, studiile actuale sunt de acord în unanimitate că eșecul tratamentului și recidiva bolii sunt predominant întâlnite la fumători. De asemenea majoritatea studiilor actuale susțin că microflora subgingivală nu este diferită la fumători față de nefumători. În consecință morbiditatea crescută la fumători nu depind de o anumită floră. Mecanismele distructive din spatele consumului de tutun sunt date de interferențele cu fenomenele vasculare și inflamatorii. Nicotina și monoxidul de carbon influențează negativ vindecarea rănilor.

Rolul medicilor dentiști în privința fumătorilor

 Rolul profesioniștilor în domeniul sănătății dentare și renunțarea la tutun este discutat incluzând utilizarea celor cinci A: 

• ask(întreabă)-identificarea utilizatorilor de tutun; 
• advise(sfatuiește)- sfatul de a îi convinge să renunțe la fumat; 
• assess(evaluează)-evaluează disponibilitatea pacientului de a renunța; 
• assist(asistă)- oferă asistență pacientului în încercarea de a renunța la fumat; 
• arrange(aranjeaza)- pune în ordine urmările și beneficiile obținute în urma renunțării la fumat.

Interesant este faptul că la fumătorii care urmează programe de renunțare la fumat sângerarea gingivală, fluxul sanguin gingival, precum și fluxul fluidului crevicular cresc și se normalizează aproape de nivelurile nonfumătorilor după renunțare.

În America se încurajează ca profesioniștii din domeniul dentar să devină mai activi în consilierea renunțării la fumat.

Concluzii: Rezultatele a numeroase cercetări demonstrează că fumatul este un factor major de risc generând un răspuns slab la tratamentul inițial și subliniază importanța renunțării la fumat în boala parodontală.