Suferiți de multă vreme de parodontoză și ați dori să știți de ce? Ați observat câteva simptome care vă fac să bănuiți că aveți parodontită și ați dori să știți dacă este contagioasă? În acest articol vă vom explica dacă este posibil să dezvoltați parodontoza prin intrarea în contact cu saliva celor care suferă de aceasta și care sunt principalele cauze ale acestei tulburări ale cavității bucale:

Parodontita, cunoscută și sub denumirea de „pioree”, este o boală infecțioasă care afectează parodonțiul, adică ansamblul de țesuturi care înconjoară dintele și care au în principal două funcții: de a-l menține ferm pe loc și de a proteja sănătatea întregului sistem masticator.

Parodonțiul este compus din următoarele elemente: ligamentul parodontal, osul alveolar, cementul radicular și gingia. Atunci când acest sistem este atacat de boală, tratamentul intempestiv ar putea compromite stabilitatea dinților.

Boala parodontală este de origine bacteriană și, poate din acest motiv, se poate crede că este o boala contagioasă. Dorim să vă asigurăm imediat, spunându-vă că nu este cazul (și vă vom explica de ce în cele ce urmează).

Între timp, să spunem că este o patologie care afectează multe persoane, în special pe cei mai în vârstă. Unele estimări oficiale, dezvăluite recent de OMS (Organizația Mondială a Sănătății), vorbesc de procente foarte mari, atât în ​​România, cât și în restul lumii.

Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă în niciun caz că parodontoza este exclusiv contagioasă. Înseamnă, pe de altă parte, că necesarul control asupra sănătății cavității orale nu este efectuat în mod consecvent și, în consecință, patologia are posibilitatea de a avansa. Să încercăm, așadar, să cunoaștem mai bine această boală dentară atât de răspândită, în vederea unei prevenții care trebuie să treacă de la conștientizarea importanței problemei și de la eventualele contramăsuri de pus în aplicare înainte de a fi prea târziu:

Boala parodontală este o patologie gravă a cavității bucale cauzată de bacteriile care produc cunoscuta „placă bacteriană”, un fel de peliculă lipicioasă, compusă din germeni puternic coezivi, care se depune pe dinți și gingii, compromițând funcționalitatea acestora puțin câte puțin.

Cauzele care determină debutul acesteia pot fi diferite: 

• igiena orală deficitară, 
• fumatul, 
• diabetul, 
• placa bacteriană, 
• prezența tartrului deasupra și sub gingii,
• familiaritatea. Când vorbim de familiaritate nu ne referim la faptul că boala este ereditară, ci că predispoziția de a o contacta poate fi de origine genetică.

Dacă nu sunt tratate la timp, sau cel puțin dacă nu sunt ținute sub control, țesuturile care susțin dintele sunt afectate în așa fel încât, pe termen lung, rezultatul nu poate fi altul decât pierderea iremediabilă a dintelui.

Este parodontoza contagioasă?

Parodontita este o boală infecțioasă cauzată de bacteriile plăcii dentare. Oricine intră în contact cu saliva unei persoane cu parodontită o poate dezvolta, dar asta depinde și de alți factori. Prin urmare, infecția nu este luată de la sine înțeles, căci factori precum predispoziția și sistemul imunitar slăbit pot favoriza dezvoltarea bolii. Pioreea apare de obicei spontan din cauza mai multor factori.

Parodontita contagioasă: se poate transmite pioreea printr-un sărut?

Sărutul reprezintă una dintre cele mai intime acțiuni care pot fi efectuate între două persoane: contactul gură la gură cu un schimb de salivă. În timpul unui sărut, aproximativ 80 de milioane de bacterii sunt transmise din gură în gură la fiecare 10 secunde. Conform unor studii, bacteriile prezente în gura a doi parteneri sunt aceleași și acest lucru indică faptul că se pot transmite de la o persoană la alta, totuși pioreea nu se transmite ca și în cazul altor boli infecțioase, deoarece sistemul imunitar ar trebui să fie capabil de a o evita.

Cu toate acestea, există posibilitatea ca, dacă sistemul imunitar al unei persoane este slăbit, bacteriile să găsească un teren fertil pentru a prolifera și a iniția pioreea, în special la persoanele cu o anumită predispoziție de a dezvolta această boală. Pe lângă sărut, utilizarea unei periuțe de dinți a unei persoane cu parodontită sau a bea din paharul său poate fi considerată și contagiune. Oricum, șansele sunt mici.

Pioreea este ereditară?

A avea rude afectate de parodontită nu înseamnă că veți suferi cu siguranță de această tulburare, totuși prezența cazurilor în familie joacă un rol important în determinarea predispoziției la această afecțiune. Mai ales în cazurile cele mai severe, în jur de 10%, susceptibilitatea genetică este constantă.

Parodontita: factori de risc și igiena orala

După cum am menționat deja, pentru ca parodontita să apară, pe lângă bacterii, trebuie să fie prezenți și alți doi factori fundamentali: un sistem imunitar slab și lipsa de control asupra dezvoltării plăcii bacteriene, principala consecință a igienei bucale deficitare.

Totul depinde, așadar, de funcționarea sistemului imunitar al organismului nostru; dacă are vreo modificare genetică, poate exista o anumită predispoziție către această patologie. Dacă adăugați la aceasta o curățare dentară minuțioasă, rata de debut devine din ce în ce mai mare.

Există însă și alți factori de risc: fumatul mai presus de toate, dar și diabetul sau obturațiile prost efectuate pot fi numărate printre principalii factori de risc.

Cum să tratati parodontoza?

O igienă orală corespunzătoare, dacă este efectuată zilnic (nu doar cu periuța de dinți, ci și cu ața dentară, apa de gura și dușul bucal), și dacă este susținută de intervenția periodică a medicului stomatolog, poate fi considerată o armă foarte eficientă împotriva parodontozei.

Și aceasta, la fel ca multe alte boli, dacă sunt diagnosticate la timp, pot fi inițial ținute sub control și, ulterior, eradicate. Problema este că de foarte multe ori primele sale simptome (cum ar fi, de exemplu, sângerări ale gingiilor, sau o pierdere inițială a stabilității unor dinți) sunt subestimate, sau nu sunt asociate cu o patologie atât de gravă.

În orice caz, există trei tipuri de tratament: tratament nechirurgical, tratament chirurgical și tratament cu laser. Medicul dentist va decide cum să intervină; și va face acest lucru în funcție de stadiul bolii.

În cazuri mai puțin severe, terapia non-chirurgicală include:

• Administrarea de antibiotice pentru un prim contact cu boala parodontala.
• Detartraj, adică îndepărtarea tartrului din exteriorul dinților și de pe linia gingiei.

Dacă, pe de altă parte, pacientul prezintă simptome mai importante precum o retracție gingivală evidentă, în acel moment intervenția chirurgicală devine ultimul pas terapeutic posibil pentru a încerca să evite pierderea dinților.

În sfârșit, terapia cu laser este deosebit de apreciată de majoritatea pacienților dintr-un număr semnificativ de motive: este o intervenție personalizabilă, minim-invazivă, nedureroasă, elimina bacteriile care produc boala și vaporizeaza tesuturile infectate.

Posibile consecințe ale bolii parodontale

Parodontita este o boală care, cel puțin inițial, nu se manifestă clar. Diagnosticul întârziat care derivă din aceasta poate provoca o serie de afecțiuni cu adevărat importante în organismul celor care îl contractează. În afară de disconfortul legat de simptomele locale (umflarea și sângerarea gingiilor, halitoză, retragerea gingiilor, hipersensibilitate la frig și căldură, mobilitatea dinților), pot apărea și alte consecințe, unele deosebit de grave. Se vorbește chiar și despre boli cardio-vasculare, probleme legate de sistemul respirator și o corelație puternică cu diabetul.

Pierderea dinților

Din momentul în care boala apare, începe munca ei de distrugere progresivă a parodonțiului. Gingiile devin inflamate, încep să se micșoreze, iar dinții încep să-și piardă mult din stabilitatea. Apogeul bolii este atins atunci cand, prin lipsa totala a sustinerii dintilor, acestia din urma cad.

Concluzii

Conceptul pe care am dori să-l subliniem încă o dată, la finalul acestor reflecții asupra unei patologii cu siguranță grave, dar tratabile precum parodontoza, este că este absolut necesar să se prevină apariția acesteia. Pentru a face acest lucru, igiena orală corectă și zilnică este esențială, care poate limita proliferarea bacteriilor responsabile de placă și tartru.

În plus, este important să mergeți la medicul stomatolog de cel puțin două ori pe an pentru a vă verifica starea de sănătate a cavității orale, pentru a nu subestima eventualele simptome inițiale (începând de sângerări gingivale în timpul utilizării periuței de dinți) și să acționați la timp în mod corespunzător.