Gingivita cronica si parodontita marginala cronica (parodontoza) sunt afectiuni ale parodontiului, cauza fiind principal una microbiana.

Parodontiul este reprezentat de structurile care alcatuiesc aparatul de sustinere al dintelui, mai exact gingia, cementul radicular ce inveleste radacina dintelui, osul alveolar din jurul dintilor si ligamentele parodontale care fac legatura intre cement si osul alveolar.

 

Cavitatea bucala este gazda unui biofilm bacterian complex, bacterii care se regasesc in depozitele de placa dentara si tartru de pe suprafata dintilor si de la nivel subgingival.

Exista foarte multe specii de bacterii, unele dintre ele denumite patogeni parodontali, impartite in complexe bacteriene cu agresivitate diferita asupra tesuturilor parodontale.

Prevenirea formarii acestor depozite de placa dentara si tartru se realizeaza printr-un ritual de igiena corespunzator realizat acasa, de pacient, completat de igienizarile profesionale realizate periodic in cabinetul de stomatologie, frecventa acestora fiind influentata de ritmul de depunere specific fiecarui pacient.

Prezenta lor la nivelul cavitatii bucale, in cantitate mai mare sau mai mica, corelat si cu predominanta si agresivitatea speciilor regasite, da nastere unei stari de inflamatie gingivala cronica, care in stadiul de inceput poarta denumirea de gingivita cronica.

In cadrul gingivitei, gingia are o culoare rosu aprins, este marita de volum, sangereaza cu usurinta la periaj sau masticatie, dar ligamentele parodontale si osul alveolar subiacent nu sunt afectate. Prin urmare insertia epiteliala a gingiei pe suprafata dintelui este integra si nu exista pungi parodontale, existand insa cazuri cand santul gingival din jurul dintelui are o adancime mai mare datorita cresterii in volum a gingiei, prin urmare vor exista pungi parodontale false. 

Gingivita cronica necesita intotdeauna tratament, evolutia ei fiind spre aparitia parodontitei marginale cronice (parodontoza) si a retractiei gingivale.

Parodontita marginala cronica presupune pe langa prezenta inflamatiei cronice, distructia ligamentelor parodontale si a osului alveolar din jurul dintilor,rezultatul fiind formarea pungilor parodontale adevarate si in stadii avansate ale bolii aparitia mobilitatii dentare.  

De asemenea se asociaza frecvent si retractia gingivala. 

Evolutia bolii parodontale netratate corespunzator va duce in final la pierderea dintilor. 

Sunt foarte importante diagnosticarea si tratamentul afectarii parodontale cat mai timpuriu, chiar din stadiul de gingivita, astfel putandu-se pastra integritatea arcadelor dentare si evitarea aparitiei edentatiei, care va necesita manopere de reabilitare mult mai complexe ulterior.