Cand vorbim despre realizarea unei coroane dentare permanente  ne gandim la 2 faze diferite, faza clinica si faza de laborator. 

Sa luam un exemplu concret. Un pacient necesita o coroana si se adreseaza medicului stomatolog. Totul incepe cu evaluarea cazului. Este sufficient spatiu pentru o coroana dentara? Putem imparti spatiul protetic corect ? se realizeaza o analiza initiala daca acest lucru este posibil. 

Dintele trebuie slefuit intr-un anumit fel pentru a respecta biologia gingivala. Tehnica cel mai des folosita de catre mine este cea cu prag, prin care se realizeaza un sant de inchidere de jur-imprejurul dintelui pentru a nu retention alimente. 

Dupa ce a fost slefuit dintele, trebuie sa luam o amprenta. Aceasta se poate realiza clasic, cu un silicon de mare fidelitate sau modern cu un scanner intraoral. Daca ambele tehnici au protocoale corecte, nu exista diferente in precizie, ambele putand reproduce perfect detaliile.

De multe ori trebuie inserat un fir de retragere in jurul dintelui, in santul gingival pentru a se vedea clar delimintarea intre dinte-gingie. 

Dupa aceasta etapa este necesar ca pacientul sa plece acasa cu o coroana provizorie pentru a nu sparge bontul protetic sau a nu permite dintelui sa migreze.

Urmeaza etapa de laborator in care tehnicianul modeleaza coroana si o realizeaza efectiv. La coroanele cu structura de metal, acest lucru se realizeaza clasic, modelaj in ceara, ambalare si turnare si poate genera erori in dimensionarea finala, coroana fiind prea stramta sau prea larga.

La coroanele pe structura ceramica sau zirconiu, modelajul se face digital iar precizia acestor lucrari este perfecta, abaterea maxima fiind de maxim 6 microni.

Dupa realizarea structurilor se adauga ceramica sau se glazureaza dintii tot de catre technician. Acesta modeleaza si stratifica culorile in concordanta cu pozele trimise din cabinet. 

Ultima etapa este cea de cabinet, in care tehnicianul trimite lucrarea protetica clinicianului. Acesta din urma are obligatia de a verifica punctele de contact, sa nu fie prea largi /prea stramte si adaptarea la nivel gingival. Inainte de cimentare se verifica si inaltimea  coroanei. 

Dupa aceste probe, daca coroana este in regula se cimenteaza definitiv. Este bine ca aceste coroane sa nu fie cimentate provizoriu intrucat ele vin sablate din laborator iar daca medicul nu are sablator in cabinet, in momentul in care dorim sa le cimentam definitiv scade puterea de adeziune. Totodata, grosimea filmului de ciment dicteaza inaltimea coroanei, fiind vorba de precizie micronica. Exista o sansa ca cimentand provizoriu sa avem un strat mai gros de ciment iar la cimentarea definitive dintele sa nu mai fie in ocluzie (muscatura) devenind un dinte partial inutil in masticatie.

Cimentarea moderna presupune colare (adeziune chimica). Coroana face corp comun cu dintele prin rasini adezive, astfel dispare riscul de a se descimenta.

La final, se regleaza ocluzia, se curate cimentul iar pacientul este chemat la cateva zile pentru inca o verificare a cimentului/ ocluziei.