Desi o foarte mare parte a populatiei considera ca parodontoza este o afectiune intalnita doar la persoanele varstnice, boala parodontala afecteaza in aceeasi masura si persoanele tinere. Mai mult decat atat, atunci cand o persoana tanara prezinta parodontita marginala, in majoritatea cazurilor vorbim despre o parodontita agresiva.

Parodontita agresiva

Parodontita agresiva este mai rar intalnita decat parodontita marginala cronica si apare la persoane tinere care nu prezinta afectiuni sistemice; presupune o distructie rapida a structurilor ce apartin aparatului de sustinere al dintilor, urmarea fiind pierderea timpurie a dintilor, daca boala nu este diagnosticata si tratata devreme. 

Apare mai des la persoanele de sex masculin si la persoanele de culoare, dar acest lucru nu reprezinta o regula. 

Este o afectiune multifactoriala in cazul careia incriminam factori microbiologici, genetici, imunologici si factori de risc care tin de stilul de viata si obiceiurile fiecarui pacient. 

Toti acesti factori influenteaza instalarea, evolutia si severitatea afectiunii. 

Factorul principal este cel microbian, in depunerile de placa bacteriana din cadrul parodontitelor agresive predominand Aggregatibacter actinomycetemcomitans si Porphyromonas gingivalis, raspunsul gazdei fiind influentat de profilul genetic si imunologic, modificat de factorii de risc ai stilului de viata cum ar fi dietele bogate in carbohidrati sau fumatul. 

Legat de simptomele parodontitei agresive, pacientii relateaza cel mai frecvent aparitia spatierilor interdentare (migrari dentare secundare bolii parodontale), dintii capatand un aspect “evazat”, si pot relata uneori ca alimentele se retentioneaza intre dinti, din cauza lipsei unor puncte de contact intre acestia. 

De asemenea printre motivele prezentarii la medicul specialist, pacientii mai acuza prezenta respiratiei urat mirositoare (halena fetida) sau prezenta secretiei purulente in santul gingival din jurul dintelui (poate si abcese parodontale in antecedente). 

Mobilitatea dentara va fi resimtita abia in stadiile avansate din evolutia afectiunii.

Durerea este rar resimtita si apare doar in situatia in care se formeaza un abces parodontal sau cand apare o infectie combinata parodontala si endodontica. Unii pacienti pot resimti o jena de intensitate redusa la nivelul gingiei. 

De asemenea poate fi remarcata retractia gingiei.

Parodontita agresiva are o evolutie caracterizata prin perioade alternative de activitate si acalmie. In perioadele de acalmie pacientii nu prezinta simptome, iar gingia are un aspect roz, aparent sanatos, tocmai de aceea este foarte important sa se realizeze o investigatie denumita parodontometrie, prin care evaluam prezenta distructiei tisulare si implicit a pungilor parodontale cu continut bacterian si prezenta sangerarii gingivale la sondare. 

Aceasta manopera se realizeaza folosind o sonda parodontala calibrata, marcata din milimetru in milimentru si rotunda in varf, cu care se masoara adancimea santului gingival din jurul dintilor, in 6 puncte pentru fiecare dinte. 

Lipsa unei inflamatii gingivale evidente in conditiile in care sunt detectate pungi parodontale adanci si o resorbtie osoasa avansata, la un pacient tanar si fara afectiuni generale, sunt semnele clasice ale parodontitei agresive. 

Perioadele de acalmie pot dura de la cateva saptamani, la cateva luni sau chiar ani, fiind urmate de perioade active, in care se produce distructie tisulara si pierdere de atasament, iar atunci cand pacientul se prezinta in aceasta faza, putem identifica un aspect inflamat al mucoasei, culoarea rosu aprins, gingia fiind friabila, moale, boselata si sangereaza cu usurinta. De asemenea pot exista mariri de volum gingival. 

Radiologic se observa resorbtie osoasa orizontala si verticala severa, in special la nivelul incisivilor si primilor molari. Sunt, de asemenea, cazuri cand este afectat osul din jurul tuturor dintilor prezenti. Evolutia poate fi atat de accelerata incat uneori se poate observa modificarea nivelului osos pe radiografii chiar si atunci cand ele sunt realizate la intervale scurte de  timp.  

Majoritatea pacientilor se prezinta la medic in aceasta etapa. 

Diagnosticul diferential se face cu parodontita marginala cronica profunda, urmarind varsta pacientului in momentul aparitiei bolii, progresia rapida a distructiei osoase, compozitia florei microbiene subgingivale, alterarea raspunsului imun al gazdei, prezenta afectiunii la membri apropiati ai familiei.