Afectiunile parodontale ating o parte foarte mare din populatie, fie sub formele lor usoare, asa cum este gingivita, fie in formele severe, cum este parodontoza. 

Din pacate, chiar si in zilele noastre, cand avem acces la multiple variante de tratament si diagnostic, aceste afectiuni sunt inca trecute cu vederea, atat de pacient cat si de unii medici, care privesc superficial acest gen de afectiuni.

De aceea, este foarte util ca pacientul sa stie ce trebuie sa aiba in vedere atunci cand vrea sa previna aparitia acestor probleme. Parodontoza are o suita de semne si simptome mai greu sau mai usor de observant de catre pacient.

Este important de subliniat ca majoritatea semnelor sunt discrete si ca durerea este rar intalnita in tabloul acestor boli ale gingiei, motiv pentru care pacientii ajung fie tarziu la medic, fie nu ajung deloc, boala evoluand pana in stadii avansate mult mai frecvent decat in cazul altor probleme dentare.

Semne precoce ale parodontozei

Cel mai frecvent intalnit semn il reprezinta sangerarea gingivala, la periaj sau la masticatia alimentelor dure, sau spontana (pacientul remarca faptul ca are sange in gura, uneori dimineata la trezire sau chiar in cursul zilei, fara a fi provocat acest lucru).

Sangerarea nu trebuie sub nicio forma a fi trecuta cu vederea, pentru ca este expresia inflamatiei gingivale profunde, care are o cauza (prezenta in exces a bacteriilor sau a tartrului) si necesita consult de specialitate si tratament.

Alt semn il constituie halena (mirosul neplacut al gurii), cu cauza cea mai probabila de la nivelul gingiei sau tesutului de suport al dintelui (parodontiul marginal). Aceasta poate asocia si prezenta ocazionala a unui gust neplacut, care are aceeasi sursa si apare din cauza prezentei in santul gingival a unui lichid infectat, purulent, in cantitate mica.

Alt semn e reprezentat de modificarea aspectului gingiei. Aceasta poate fi rosie-violacee, inflamata si sangeranda, poate fi marita in volum si sa para ca acopera o parte din suprafata dentara, sau din contra, poate fi retrasa si sa expuna o parte din radacina dintelui (retractie gingivala).

Aspectul si pozitia dintilor pot trada prezenta unei afectiuni parodontale

Astfel, dintii pot aparea spatiati, chiar daca nu au fost asa inainte. Pot aparea spatii intre incisivi in zona mediana (strungareata) sau in alte zone. Acest lucru se intampla din cauza pierderii osului in aceste zone, care tradeaza evolutia avansata a bolii.

Uneori, pacientii au senzatia discreta de mancarime la nivelul gingiilor, sau simt nevoia sa inclesteze dintii, fapt care le produce o ameliorare a senzatiei de la nivelul gingiilor si osului alveolar.

Semne de boala in faza avansata a parodontitei

Mobilitatea dentara

Apare atunci cand s-a pierdut deja o cantitate semnificativa de os din jurul radacinilor, iar dintii nu mai au suportul necesar functiei lor. Cand pacientul remarca deja mobilitatea, boala parodontala este in faza medie sau chiar avansata din pacate, cu posibilitate redusa de regenerare a tesuturilor pierdute.

Mobilitatea dentara duce la tulburari in functia masticatorie, pacientul simte ca nu poate musca sau mesteca in conditii normale pe dintii afectati, acest lucru provocand si durere.

Uneori, migrarile dentare (modificarea pozitiei dintilor) duc si la tulburari in fonatie (dificultatea pronuntarii unor sunete sau pronuntia diferita decat inainte – remarcata de catre pacient).

Avulsia dentara

Avulsia dentara sau pierderea spontana a dintilor din cauze parodontale se remarca in faza finala a bolii parodontale, cand s-a pierdut practic tot suportul osos din jurul radacinii, iar pacientul isi scoate practic dintii singur, acasa, fara durere.

Abcesele parodontale

Abcesele parodontale sunt umflaturi pe gingia dintilor afectati de parodontoza, de obicei sunt putin dureroase, motiv pentru care sunt trecute cu vederea si pacientii nu se prezinta mereu la medic. Insa relateaza ulterior ca au remarcat aceste umflaturi si ca au si eliminat puroi din aceste leziuni.

Semnele bolii parodontale nu trebuie ignorate!

Este absolut necesar ca pacientii sa se prezinte la medicul dentist si sa povesteasca despre ceea ce experimenteaza, pentru ca diagnosticul sa fie stabilit cat mai rapid si sa se ia masuri de tratament corespunzator.