Stomatologia este o ramura complexă a medicinei împărțită pe mai multe specialităti. Un practician se poate confrunta de-a lungul timpului cu o serie de diagnostice si cazuistică aparte care impune colaborarea cu un medic chirurg. 

Chirurgia în stomatologie se poate sistematiza în chirurgie Dento-Alveolară și chirurgie Oro-Maxilo-Facială. 

Cel mai înțelept lucru este ca fiecare stomatolog practician să înteleagă că este bine să atribuie cazurile chrirurgicale celor specializați pentru a evita o serie de accidente sau complicații care nu pot mi manageriate cum trebuie, uneori punând viața pacienților în primejdie.

Cele mai des întâlnite cazuri chirurgicale în practica stomatologică sunt:

1. Extracțiile dinților incluși. Fie că vorbim de dinți supranumerari sau canini, premolari sau molari 3 care au nevoie de tratament chirurgical. Aceste manopere sunt efectuate sub anestezie locală ,precum majoritatea intervențiilor din cabinetul stomatologic.

2. Inserarea implanturilor dentare. Chiar dacă orice medic stomatolog poate insera implanturi dentare, de cele mai multe ori, este nevoie de un medic experimentat în planificarea  și realizarea intervenției chirurgicale, în colaborare cu un medic Protetician pe măsură.

3. Extirparea formațiunilor tumorale, Biopsiile . Sunt intervenții care se practică uzual in cabinetul stomatologic mai ales cand o leziune ne ridica suspiciunea unei formatiuni tumorale sau chistice care necesita o investigatie anatomo-patologica. Regula in chirurgie este ca orice este extirpat in scopul biopsiei sa se preleve intr-un recipient special si trasportat catre examen Histo-patologic pentru examinare microscopica. Dupa un interval de aproximatix 7- 30 zile, buletinul de analize este elaborat de către anatomo patolog iar rezultatul trebuie aduc medicului chirurg curant pentru a stabili în continuare conduita terapeutica viitoare.

4. Patologia ATM. ATM este o articulatie asemanatoare tuturor celorlalte articulatii ale corpului ( genunchi, cot). Este structura care leaga mandibula de baza craniului asigurand functionalitatea si micarile mandibulare uzuale.

Uneori aceste articulatii pot suferi modificari fie ca vorbim de afectiuni ale musculaturii cum este intalin in sindromul COSTEN in care durerea apare bilateral fie ca este o problema ale componentelor articulare (disc, meninsc, condil, fosa glenoida) in cazul manifestarilor degenerative, deplasari discale, afectare discala cronica recidivanta, anchiloza temporo-mandibulara, constrictii de mandibula. Aceste afectiuni necesita un tratament complex medicamentos si protetic.

Primordial se incearca terapia reversibila cu AINS, gutiere de repozitionare efectuata in Relatie Centrica ( miscarea reproductibila mandibulara) , tratament mentinut pentru 6-8 saptamani, dupa aceasta perioada daca simptomele se amelioreaza se poate trece la terapia ocluzala ( ireversibila) sau ortodontica pentru a stabiliza rezultatele obtinute.

1. Terapia Chirurgical-ortodontica Ortognata. În cazul unor anomalii scheletale clasa a II-a ( prin retrognatism mandibular , sau prin prognatism maxilar ) sau a III –a ( prin prognatism mandibular sau retrognatism maxilar), se poate realiza o interfentie de chirurgie ortognata pentru a realinia structurile osoase si pentru a armoniza ocluzia.

Protocolul standard al tratamentului anomaliilor dento-maxilare poate fi sitematizat dupa cum urmeaza:

• Stabilirea diagnosticului si a conduitei terapeutice chirurgical-ortodontice
• Tratamentul ortodontic prechirurgical ( 9-12 luni)
• Tratamentul chirurgical
• Tratamentul ortodontic postchirurgical ( 12-16 luni)
• Tratamente asociate.