Albirea dentară este una dintre cele mai frecvente proceduri din stomatologia estetică care pot avea un impact major asupra aspectului dinților, prin eliminarea petelor și colorațiilor extrinseci și intrinseci. Alterarea tridimensională a moleculelor de pigmenți este la originea albirii dinților cu discromii.
Rezultatul este obținut de obicei prin acțiunea unui agent oxidant puternic. Agenții de albire contemporani cei mai frecvent utilizați sunt pe bază de peroxid de hidrogen (HP) și peroxid de carbamidă (CP), în concentrații între 6 și 35%, aceasta fiind concentrația maximă permisă în Uniunea Europeană din 2012. Procedurile de albire dentară conduc la alterarea smalțuilui și dentinei, totuși aceste modificări sunt reversibile prin aplicarea locală a unor paste de remineralizare. Cel mai frecvent efect advers al albirii este sensibilitatea dentară. Prin urmare au existat încercări numeroase de a reduce sensibilitatea dentară asociată albirii.
Cercetătorii au propus diverse variante în acest scop:
-
- aplicarea locală a unor produse ce conțin nitrat de potasiu și fluor
- folosirea de medicamente antiinflamatorii nesteroidiene
- folosirea de produse antioxidante cum ar fi acidul ascorbic, metode care nu au oferit rezultate satisfăcătoare și au fost explorate metode noi, cum ar fi:
- folosirea laserului în tehnicile de albire pentru a îmbunătăți eficiența și a reduce sensibilitatea dentară
În medicina dentară laserul a fost pentru prima dată folosit în anul 1964. De atunci a revoluționat practica stomatologiei moderne cu un interes în continuă creștere în ultimii ani. Termenul laser este acronimul pentru “Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation.” Cele mai utilizate tipuri de lasere pentru realizarea albirii dentare externe sunt dioda, laserul cu Argon, Nd. YAG, KTP, Er. YAG, laserul CO2.
Evaluarea calității
- schimbarea culorii dentare este mai marcată la pacienții supuși la albire activată laser, independent de agentul de albire. De asemenea s-a observat că la pacienții care au beneficiat de albire prin activarea agentului de albire cu dioda, schimbarea culorii dentare este mai accentuată față de albirea folosind lampa LED
- sensibilitatea dentară este mai pronunțată când agentul de albire folosit este peroxidul de hidrogen în comparație cu peroxidul de carbamidă (indiferent dacă se realizează sau nu activarea cu laserul a acestor substanțe)
- sensibilitatea este mai scăzută la pacienții care beneficiază de o tehnică de albire activată de diodă
- iritația gingivală este de asemenea mai redusă la pacienții care beneficiază de o tehnică de albire activată de diodă
- Gutknecht a descris o nouă tehnică de albire folosind laserul Er. YAG în comparație cu Nd. YAG și dioda, demonstrând că în cazul ultimelor două este necesară o energie mai mare pentru a ajunge la același rezultat în același interval de timp
- Er. YAG a fost demonstrat ca fiind rapid, blând și eficient în procedura de albire.
- Utilizarea laserului (indiferent de tipul de laser) scurtează notabil timpul tratamentului de albire, ceea ce determină o reducere a daunelor asupra structurilor dentare.
De ce este albirea cu laserul preferată de pacienți?
Răspunsul la această întrebare este unul simplu, concluziile fiind ușor de formulat. Toate studiile realizate pe această temă au demonstrat superioritatea utilizării laserelor față de terapiile convenționale de albire („home bleaching” sau albirea neasistată laser):
- Scurtarea semnificativă a timpului de expunere dentară la agentul de albire
- Reducerea daunelor asupra smalțului și dentinei, rezultând prin urmare o scădere notabilă a sensibilității dentare în primele 24 de ore
- Sensibilitatea postoperatorie este mai scăzută în urma folosirii terapiei laser în comparație cu activarea LED sau neactivarea agentului de albire
- Folosirea laserului pentru activarea agentului de albire crește eficiența tratamenului.